o prismă triunghiulară, dispersând lumina; undele arătate pentru a ilustra diferitele lungimi de undă ale luminii. (Faceți clic pentru a vizualiza animația)
lumina schimbă viteza pe măsură ce se deplasează de la un mediu la altul (de exemplu, din aer în paharul prismei). Această schimbare de viteză face ca lumina să fie refractată și să intre în noul mediu într-un unghi diferit (principiul Huygens)., Gradul de îndoire a căii luminii depinde de unghiul pe care fasciculul incident de lumină îl face cu suprafața și de raportul dintre indicii de refracție ai celor două medii (legea lui Snell). Indicele de refracție al multor materiale (cum ar fi sticla) variază în funcție de lungimea de undă sau de culoarea luminii utilizate, fenomen cunoscut sub numele de dispersie. Acest lucru face ca lumina de diferite culori să fie refractată diferit și să lase prisma în unghiuri diferite, creând un efect similar cu un curcubeu. Acest lucru poate fi folosit pentru a separa un fascicul de lumină albă în spectrul său constitutiv de culori., O separare similară se întâmplă cu materiale irizate, cum ar fi o bule de săpun. Prismele vor dispersa, în general, lumina pe o lățime de bandă de frecvență mult mai mare decât grătarele de difracție, făcându-le utile pentru spectroscopia cu spectru larg. Mai mult, prismele nu suferă de complicații care apar din suprapunerea ordinelor spectrale, pe care le au toate grătarele.
Prismele sunt uneori folosite pentru reflexia internă la suprafețe, mai degrabă decât pentru dispersie., Dacă lumina din interiorul prismei lovește una dintre suprafețe într-un unghi suficient de abrupt, apare reflexia internă totală și toată lumina este reflectată. Acest lucru face ca o prismă să fie un substitut util pentru o oglindă în anumite situații.abaterea unghiului de deviație și dispersia deviației unghiului de rază și dispersia printr-o prismă pot fi determinate prin urmărirea unei raze de probă prin element și folosind legea lui Snell la fiecare interfață., Pentru prism se arată în dreapta, indicate unghiurile sunt date de
θ 0 ‘= arcsin ( n 0 n 1 sin θ 0 ) θ 1 = α − θ 0 ‘θ 1’ = arcsin ( n 1 n 2 sin θ 1 ) θ 2 = θ 1 ‘ − α {\displaystyle {\begin{aliniat}\theta ‘_{0}&=\,{\text{arcsin}}{\Mare (}{\frac {n_{0}}{n_{1}}}\,\sin \theta _{0}{\Mare )}\\\theta _{1}&=\alpha, \theta ‘_{0}\\\theta ‘_{1}&=\,{\text{arcsin}}{\Mare (}{\frac {n_{1}}{n_{2}}}\,\sin \theta _{1}{\Mare )}\\\theta _{2}&=\theta ‘_{1}-\alpha \end{aliniat}}} ., δ = θ 0 + θ 2 = θ 0 + arcsin ( n sin ) − α {\displaystyle \delta =\theta _{0}+\theta _{2}=\theta _{0}+{\text{arcsin}}{\Mare (}n\,\sin {\Mare }{\Mare )}-\alpha } δ ≈ θ 0 − α + ( n ) = θ 0 − α + n α − θ 0 = ( n − 1 ) α . {\displaystyle \ delta \ aprox \ theta _ {0} – \ alpha + {\Big (} n\,{\Big }{\Big )}=\theta _{0}-\alpha +n\alpha -\theta _{0}=(N-1)\alpha \ .}
unghiul de abatere depinde de lungimea de undă prin n, deci pentru o prismă subțire unghiul de abatere variază cu lungimea de undă în funcție de
δ ( λ ) ≈ α {\displaystyle \delta (\lambda )\aprox \alpha } .
