Obiective/ipoteze: obiectivele acestei lucrări a fost de a evalua, inter – și intraobserver variabilitatea diferite sistemele de așteptare pentru membranei timpanice (TM) retragerea folosind otoendoscopy la copii la risc de retragere din cerul gurii despicat, pentru a compara nivelul de auz cu etapa de retractare, și să propună caracteristici optime pentru monitorizarea TM retragere cu endoscopie.
Proiectarea studiului: studiu transversal.,
metode: imaginile endoscopice a 245 TMs de copii cu palatoschizis (vârsta medie, 13,0 ani) au fost evaluate în două ocazii separate de șase observatori folosind sistemele de stadializare Sade și Erasmus pentru retracția pars tensa și sistemul Tos pentru retracția pars flaccida. Intra-și acordurile interobserver au fost calculate. Amploarea retracției TM a fost comparată cu pragul auditiv. Au fost excluse TMs cu efuziune a urechii medii, tuburi de timpanostomie sau perforație.
rezultate: Un total de 108 tobe pentru urechi (44%) au fost evaluate ca având pars tensa și/sau flaccida retragere., Acordul Intraobserver a fost corect până la moderat (kappa = 0.3-0.37, P < .001) pentru diferitele sisteme de așteptare și acordul interobserver ușor până la moderat (0.18-0.41 P < .001). Pierderea auzului conductiv (diferența medie aer-os în patru tonuri > 25 dB HL) a fost prezentă la 11 urechi (15%). Nu a fost găsită nicio corelație între pragul auditiv și stadiul de retragere. Retracția tensa izolată pe promontoriu a crescut pragul auditiv mai mult decât retragerea care implică incusul (P=.02; analiza varianței).,
concluzii: captarea endoscopică a imaginii poate oferi o înregistrare obiectivă clară a retragerii TM, dar sistemele actuale de stadializare au o fiabilitate nesatisfăcătoare atunci când sunt aplicate unor astfel de imagini, iar stadiul de retracție se corelează slab cu pragul auditiv. Se propune modificarea evaluării retragerii pentru a îmbunătăți valabilitatea și relevanța clinică.
