este posibil să împărtășim o limbă, dar nu este nimic similar atunci când vine vorba de a auzi pe cineva din SUA vorbind cu cineva din Marea Britanie. Totul, de la a pune un z peste tot la cuvinte care sunt scrise la fel, dar sună complet diferit atunci când le spui – există un întreg ocean de diferențe lingvistice (plus un ocean fizic real) între cei doi jucători majori de limbă engleză din lume. Dar nu vă temeți niciodată!, Dacă învățați limba engleză în Londra și doriți să știți ce face accentul dvs. diferit de cel al prietenului dvs. care învață în New York, iată ce trebuie să știți.
engleza americană este de fapt mai veche
Acest lucru nu este ceva ce ar trebui să – i spui unei persoane britanice, pentru că suntem țara care a dat naștere Americii așa cum o știm astăzi-dar acest fapt este cu adevărat adevărat. Când primii coloniști au plecat din Anglia în America, au luat cu ei limba comună la acea vreme, care se baza pe ceva numit discurs rhotic (când pronunți sunetul r într-un cuvânt)., Între timp, înapoi în bogate orașe din sudul marea BRITANIE, oamenii de la noi clase mai mari vrut o modalitate de a se distinge de toți ceilalți, așa că au început să schimbe multe discursul la un soft de r sunet, spunând cuvinte ca iarna, ca „win-tuh” în loc de „win-terr”. Desigur, acești oameni au fost posh și toată lumea a vrut să le copieze, astfel încât acest nou mod de a vorbi – pe care britanicii îl numesc acum pronunție primită – sa răspândit în restul Sudului Angliei., De asemenea, explică de ce multe locuri din afara Sudului Angliei au încă pronunție rhotică ca parte a accentelor lor regionale. Practic, dacă vorbești engleza din Londra, sună mai elegant. Câștigă.
engleza britanică seamănă mai mult cu franceza
franceza a influențat engleza în mai multe moduri decât vorbitorii de engleză ar dori să recunoască. Prima dată a fost când William Cuceritorul a invadat Marea Britanie în secolul al 11 – lea (mai multe despre istoria limbii engleze aici), aducând Norman franceză cu el și făcându-l limba de mare-utilizate în școli, instanțe, universități, și clasele superioare., Nu a rămas în jur, ci a evoluat în engleza medie, care a fost un mashup al tuturor influențelor lingvistice din acea vreme. A doua oară a fost în anii 1700, când a devenit super trendy în Marea Britanie să folosească cuvinte și ortografie în stil francez. Desigur, americanii își trăiau deja viața peste Atlantic și nu au participat deloc la această tendință. Acesta este motivul pentru care engleza britanică are mai multe asemănări lingvistice cu franceza decât engleza americană și explică, de asemenea, obsesia noastră pentru croissante. Sau poate că sunt doar eu.,
ortografia americană a fost inventată ca o formă de protest
dicționarele americane și britanice sunt foarte diferite, deoarece au fost compilate de doi autori foarte diferiți, cu două perspective foarte diferite asupra limbii: dicționarul britanic a fost compilat de savanți din Londra (nu Oxford, din anumite motive) care doreau doar să colecteze toate cuvintele cunoscute în engleză, în timp ce cel American a fost realizat de un lexicograf numit Noah Webster., Webster a dorit ca ortografia americană să fie nu numai mai simplă, ci diferită de ortografia britanică, ca o modalitate a Americii care își arată independența față de fosta guvernare Britanică. A renunțat la litera u din cuvinte precum culoare și onoare – care s – au dezvoltat din influența franceză din Anglia-pentru a le face culoare și onoare în schimb. El a făcut același lucru cu cuvintele care se termină în-ise pentru a le face-ize, pentru că a crezut că ortografia engleză americană ar trebui să reflecte modul în care a fost spus. În plus, z este o scrisoare mult mai rece pentru a scrie, așa că nu e asta.,uneori există diferențe în engleza americană care nu au sens pentru vorbitorii de engleză britanică – cum ar fi atunci când americanii elimină verbe întregi dintr-o propoziție. Când o persoană Americană spune cuiva că îi va scrie o scrisoare, ei spun”le voi scrie”. Când întrebi un American dacă vrea să meargă la cumpărături, ar putea spune „Aș putea”. În Marea Britanie, aceste răspunsuri ar suna foarte ciudat, așa cum am spune „Îți voi scrie” și „aș putea merge”., Renunțarea la verb ar putea fi pentru că americanii vor să spună lucruri mai repede – sau poate pentru că britanicii doresc doar să precizeze exact ceea ce spun ei. Nu e nimeni aici, dar dacă ar fi să declarăm un câștigător ar fi engleza britanică, pentru că, sincer, modul American nu are sens. Nu că aș fi părtinitoare.,
Cele două tipuri de engleză au împrumutat cuvinte din limbi diferite
este clar că Britanică și engleza Americană au evoluat în mod diferit atunci când ia în considerare influențele culturale care au afectat fiecare în mod independent, și cum le-am cuvinte împrumutate din aceste limbi. Din anumite motive, acest lucru este foarte frecvent cu cuvintele pentru mâncare: exemplele includ coriandru (Britanic, derivat din franceză) și cilantro (American, derivat din spaniolă) și vinete (Britanic, derivat din arabă) și vinete (American, așa-numit pentru că arată ca un ou violet)., Există multe alte exemple, dar cel mai important lucru de reținut este să-l obțineți chiar în țara în care studiați. La urma urmei, nu vrei să ceri britanicilor niște folie de aluminiu și să o pronunți aloo-minnum. Hai să nu mergem acolo.
